Definita cuvantului ajutor
ajutór (ajutoáre), s. n. – 1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ajutor
APOLODOR (APOLLODOROS) din Atena (sec. 2 d. Hr.), mitograf grec. Autor al unor opere variate, rămase fragmentar. I se atribuie o compilație counoscută sub titlul „Biblioteca”, conținînd importante informații despre mitologia greacă. Vezi definitia »
háșpor, háșpori, s.m. (reg.) 1. pârâu adânc. 2. răzor, hat, mezuină, dorjincă, hotar, mejă, călușire, mejdină, forgașă. Vezi definitia »
PLANCTONIVÓR, -Ă, planctonivóri, -e, adj. Planctofag. (cf. fr. planctonivore) Vezi definitia »
mârlitór, mârlitoáre, s.m. și f. (reg.) berbec sau oaie de reproducție. Vezi definitia »
ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »