APLÁZIC, -Ă adj. (despre țesuturi, organe) care prezintă aplazie. (< fr. aplasique) Vezi definitia »

ONTOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la ontogonie. [< fr. ontogonique]. Vezi definitia »

tivíc (-curi), s. n. – Laț, coardă. Origine necunoscută. Der. din tc. tevfik „sfîrșit” (Scriban) este improbabilă. Trebuie să fie cuvînt identic cu tivig, s. n. (Banat, stinghie). – Der. tivilincă, s. f. (intrument primitiv pentru a împleti lațuri de păr de cal sau de capră); tivilichi, s. n. (pieptar, corset); tivilichie, s. f. (pieptar), cuvinte pe care Șeineanu, II, 363 le explică pornind de la ilic „pieptar” cu primul element obscur. Vezi definitia »

vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice Vezi definitia »

ERÁTIC, -Ă adj. Care nu este fix; neregulat. ◊ Bloc eratic = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de ghețari și rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora. [< fr. erratique, cf. lat. errare – a rătăci]. Vezi definitia »