șprănțurí, șprănțurésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța. Vezi definitia »

a împărți două paie la trei măgari expr. (pop., glum.) a împărți o cantitate (de alimente etc.) sau o sumă infimă (de bani) între două persoane. Vezi definitia »

întregumândrí vb. IV (înv.) a fi prudent, înțelept, cu minte; a se purta înțelepțește. Vezi definitia »

púruri, adv. – Totdeauna, veșnic. – Var. d(e-a) puure(a). Origine necunoscută. Lat. porro „înainte”, cu elementul -re obscur, care apare și în aiure(a) sau altminteri (Cipariu, Gram., 127; Meyer 346; Tiktin; Candrea), este dificil fonetic. S-a presupus și originea sl. (Cihac, II, 300); și lat. perpĕtuālis (Koerting 7070), care nu este posibil (Densusianu, Rom., XXXIII, 284); și lat. per hora, prin intermediul alb. përherë (Skok, Arch. Rom., VIII, 157; Capidan, RF, II, 282), care pare insuficient; și lat. *pororsus, în loc de prorsūs (Scriban); și lat. pūrus (Pușcariu 1411, REW 6864). Vezi definitia »

FLORI-, -FLÓR elem. „floare”. (< fr. flori-, -flore, cf. lat. flos, floris) Vezi definitia »