MUSCÓI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă-mare. – Muscă + suf. -oi. Vezi definitia »

OBÓI s.n. Instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri și cu clape. [Cf. it. oboe, germ. Oboe, fr. hautbois]. Vezi definitia »

SLUGÓI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui slugă; om slugarnic, de o supunere josnică, lipsit de demnitate. – Slugă + suf. -oi. Vezi definitia »

STRIGÓI, -OÁIE, strigoi, -oaie, s. m. și f. (În superstiții) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește; p. ext. om născut într-o zodie nefavorabilă, care s-ar afla în legătură cu diavolul și s-ar ocupa cu vrăji și cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrân cu apucături demodate. – Strigă + suf. -oi. Vezi definitia »

trăgói s.n. (reg.) cobilă la plug. Vezi definitia »