ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă]. Vezi definitia »

EVENTRÁȚIE s. f. 1. deschidere operatorie a abdomenului. 2. ieșire masivă, exagerată, a viscerelor din abdomen sub piele. (< fr. éventration) Vezi definitia »

tichíe (-íi), s. f. – Bonetă. – Var. Mold. chitie. Tc. takiya, tikiya, din arab. takija (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1997). Vezi definitia »

AGNATÍE s. f. absența congenitală a maxilarului inferior. (< fr. agnathie) Vezi definitia »

DEGUSTÁȚIE, degustații, s. f. Faptul de a degusta; degustare. – Din fr. dégustation. Vezi definitia »