suián, suiáne, s.n. (reg.) 1. căruță ușoară (trasă de un singur cal). 2. cantitate de cereale, coceni etc. care încape într-un coș de suian (de căruță). 3. leucă (la căruță). 4. loitră (la căruță). 5. podul căruței. 6. scaunul căruței. Vezi definitia »

PUBLICÁN s. m. (la romani) persoană care strângea impozitele statului. (< lat. publicanus) Vezi definitia »

DECUMÁN, -Ă adj. (Ant.; despre pământuri) Care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ◊ Poartă decumană = poartă a unui castru sau a unei tabere romane situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. [< lat. decumanus – al zecelea, cf. fr. décuman]. Vezi definitia »

ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, -a, -um. Vezi definitia »

SUZERÁN, -Ă I. s. m. mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. II. adj. (despre state, națiuni) care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat. (< fr. suzerain) Vezi definitia »