CORONOMÉTRU s. n. instrument pentru studierea luminii polarizate a coroanei solare. (< fr. coronomètre) Vezi definitia »

HEXAMÉTRU, hexametri, s. m. (În versificația latină și elenă) Vers dactilic de șase picioare, în care dactilul ocupă locul al cincilea, folosit în compoziții epice, în special în epopei, legende eroice, satire și scrisori. [Var.: examétru s. m.] – Din fr. hexamètre, lat. hexameter. Vezi definitia »

RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (despre plante) care crește pe stânci. 2. (despre desene, picturi etc.) executat pe pereții peșterilor sau pe stânci. ◊ (despre locuințe, temple, morminte etc.) săpat în stâncă, amenajat în grote. (< fr. rupestre) Vezi definitia »

SALPÉTRU s. n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosiți ca îngrășăminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din fr. salpétre. Vezi definitia »

TÍTRU, titre, s. n. 1. Cantitate de substanță activă, exprimată în grame, care se află dizolvată într-un mililitru de soluție. 2. Numărul de grame dintr-o substanță cu care aceasta reacționează într-un anumit sens sau care sunt puse în libertate de un centimetru cub de soluție. 3. Titlu (6). ♦ Număr care indică finețea firului de mătase și a fibrelor sintetice. – Din fr. titre. Vezi definitia »