șínă (-ne), s. f. – Linie, cale de fier, cerc, obadă. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. șinar, s. m. (cui de fier cu care se fixează șinele); șinui, vb. (a pune cercuri, șine); șineu, s. n. (Trans. de N, băț cu care se strînge o sfoară sau un lanț sau un fier-balot). Vezi definitia »

ă¹ (literă) s. m. / s. n., pl. ă / ă-uri Vezi definitia »

chéglă, chégle, s.n. (reg.) popic, cheglu, cuglă, guglă. Vezi definitia »

PĂPĂLÚDĂ, păpălude, s. f. Pasăre de culoare cenușie, cu corpul lunguieț, cu aripi lungi, înguste și ascuțite, cu gâtul scurt și cu ciocul mic (Caprimulgus europaeus). – Et. nec. Vezi definitia »

BLEFAROCONIÓZĂ s. f. inflamare, ulcerare a mucoasei pleoapelor, declanșată de pulberi. (< fr. blépharoconiose) Vezi definitia »