[-suz]subst. familie de limbi din America de Nord, vobite de amerindienii sioux(dakota), irochezi, musgaci (masoki), hoka etc. Vezi definitia »

OBTÚZ, -Ă adj. 1. unghi ~ = unghi mai mare de 90º. 2. (fig.; despre oameni) prost, redus, îngust (la minte). (< fr. obtus, lat. obtusus) Vezi definitia »

guz (gúzi), s. m. – Șobolan. – Var. guzi. Mag. güzü (Cihac, II, 503; Philippide, Principii, 150; DAR). Sec. XVIII. – Der. guzan, s. m. (șobolan); guzui, vb. (a săpa, a scormoni); guzgan, s. m. (șobolan), de la guzan, cu repetiție expresivă, cf. chițcan, gurlan, ghiorlan (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 287, crede că este cuvînt dacic). Vezi definitia »

REFÚZ s. n. 1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ până la ~ = atât încât nu este loc pentru mai mult. 2. material rămas după cernere într-un ciur, într-o sită. 3. deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. ◊ (metal.) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. (< fr. refus) Vezi definitia »

topúz, topúzuri, s.n. (înv.) 1. buzdugan. 2. (fig.) sceptru. 3. bătaie la tălpi. 4. piatra mare din jocul copiilor. Vezi definitia »