-MÁNT, -MANȚÍE elem. „prezicere, divinație”. (< it. -mante, cf. gr. mantis, manteia) Vezi definitia »

ANTIGLISÁNT, -Ă adj. care are proprietatea de a împiedica alunecarea. (după fr. antiglissant) Vezi definitia »

volant, volanți s. m. (intl., înv.) membru al brigăzii de poliție „Fulger” conduse de comisarul Alimănescu după instaurarea regimului comunist, specializată în lichidarea rapidă, fără arestare și condamnare, a marilor infractori bucureșteni. Vezi definitia »

ELECTRIZÁNT, -Ă, electrizanți, -te, adj. Care electrizează. – Din fr. électrisant. Vezi definitia »

ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente) Vezi definitia »