CORIFÉU, -ÉE, corifei, -ee, subst. 1. S. m. și f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie. 2. S. m. Conducătorul corului în tragedia și comedia greacă antică. ♦ Cântăreț solist într-un cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. – Din fr. coryphée Vezi definitia »

TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö. Vezi definitia »

hintéu, hintéie, s.n. (reg.) 1. caleașcă închisă, trăsură, rădvan. 2. (la pl.) uneltele țăranului (plug, tânjală, cârceie etc.). Vezi definitia »

cerestéu s.n. (reg.) ferăstrău. Vezi definitia »

ENFÉU s. n. nișă funerară cu fundul plat, la pereții unei biserici. (< fr. enfeu) Vezi definitia »