OMOFONÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce]. Vezi definitia »

HIPOCLOREMÍE s.f. Diminuare a cantității de clor din sânge. [Gen. -iei. / < fr. hypochlorémie]. Vezi definitia »

GANGLIECTOMÍE s. f. extirpare chirurgicală a unui ganglion nervos. (< fr. gangliectomie) Vezi definitia »

orogánie, orogánii, s.f. (reg.) pățanie, pătăranie cu tâlc. Vezi definitia »

ASÚMPȚIE s.f. (Fil.) Actul de a asuma, a presupune; (log.) premisă minoră. [Var. asumpțiune s.f. / cf. engl. assumption, it. asunzione]. Vezi definitia »