cújbă (cújbe), s. f. – 1. Nuia flexibilă ce servește la legat. – 2. Partea împletită a biciului. – 3. Lanț cu cîrlig pentru ceaun. – 4. Traversă de piept, la războiul de țesut. – Var. gujbă. Sb. gužba „legătură a plugului” (DAR; cf. Cihac, II, 447), cf. mag. guzsba, ceh. vazba „legătură”. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32, credea că este cuvînt dacic. Cf. gînj. – Der. (în)cujba, vb. (a înfoi, a curba; a supune; a înmuia, a face să cedeze); încujbătură, s. f. (încovoiere); cujbar, s. n. (cotitură, sinuozitate); cujbi, vb. (Arg., a bate). Vezi definitia »

CÂRPEÁLĂ, cârpeli, s. f. Faptul de a cârpi (ceva sau pe cineva); (în special) reparație sumară sau prost executată; cârpitură. – Cârpi + suf. -eală. Vezi definitia »

BARBOTÍNĂ s. f. 1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele și toartele pe obiectele de ceramică. 2. decorație cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță. (< fr. barbotine) Vezi definitia »

PRISPIȘOÁRĂ, prispișoare, s. f. Prispuliță. – Prispă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

FACÓNDĂ s. f. ușurință de a vorbi; limbuție, volubilitate. (< fr. faconde) Vezi definitia »