SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio. Vezi definitia »

TESTIMÓNIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [< lat. testimonium]. Vezi definitia »

EXTISPÍCIU s.n. (Ant.) Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicere; extispex, haruspiciu. [Pron. -ciu. / < lat. extispicium]. Vezi definitia »

CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”. Vezi definitia »

TRIPÚDIU s. n. 1. (ant.) dans ritmic al preoților salieni din Roma antică. 2. (fig.) sărbătoare mare, manifestație zgomotoasă. ◊ exuberanță, exultare. (< lat. tripudium) Vezi definitia »