PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio) Vezi definitia »

PSAMOTERAPÍE s. f. tratament medical cu ajutorul băilor sau săculețelor cu nisip încălzit. (< fr. psammothérapie) Vezi definitia »

BALISTOFOBÍE s. f. Teamă patologică de proiectile, explozii. (< engl. ballistophobia) Vezi definitia »

SCRIPTOLOGÍE s. f. (Depr.) Formalism exagerat în rezolvarea unor probleme administrative, a unor acte oficiale etc.; birocrație, birocratism. – Scriptolog + suf. -ie. Vezi definitia »

PEDAGOGÍE, pedagogii, s. f. Știință care se ocupă cu metodele de educație și de instruire a oamenilor (în special a tinerei generații). ♦ (Eliptic; fam.) Facultate care pregătește specialiști în știința definită mai sus. ♦ Metodă pedagogică – Din lat. paedagogia, fr. pédagogie. Vezi definitia »