VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar. Vezi definitia »

mustár, s.m. (reg.) 1. vânzător de must. 2. must. Vezi definitia »

SCALÁR², -Ă adj., s. m. (mărime) ale cărei valori sunt determinate numai prin unitatea de măsură și printr-un număr real care nu depinde de vreun sistem de referință. (< germ. Skalar, fr. scalaire) Vezi definitia »

TRUPINÁR, trupinare, s. n. (Reg.) Furcă sau țăpoi cu coadă lungă folosite la clăditul părții de sus a stogului de fân. – Din trupină + suf. -ar. Vezi definitia »

CINERÁR, -Ă adj. referitor la cenușă. ♦ urnă ~ă = urnă în care se păstrează cenușa unui mort. (< fr. cinéraire, lat. cinerarius) Vezi definitia »