Definita cuvantului coștei
coștéi, coștéie, s.n. (reg.) 1. castel, fort, turn de cetate. 2. săculeț de pânză.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu coștei
COTÉI, cotei, s. m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Din sl. kotelĩ. Vezi definitia »
CEHU SILVANIEI, oraș în jud. Sălaj, la poalele Dealurilor Sălajului: 9.559 loc. (1991). Fabrică de mobilă, de conf., de tricotaje, de cărămidă și țiglă; conserve de fructe; produse lactate. Prelucr. maselor plastice. Aici este atestată, în 1319, o cetate. Biserică de lemn (1732). Declarat oraș în 1968. Vezi definitia »
CIULÉI, ciulei, s. m. Mică plantă erbacee cu frunze înguste și țepoase, cu tulpina foarte ramificată și acoperită cu peri (Ceratocapus arenarius). – Et. nec. Vezi definitia »
BUFLÉI, buflei, s. m. (Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. – Et. nec. Vezi definitia »
poleí (poleiésc, poleít), vb. – A suri, a acoperi cu un strat subțire de metal. Megl. puliăés, puliăiri. Sl. polijati „a risipi” (Tiktin). Legătura cu gr. ψυλλεῖον printr-o var. ionică σπυλλήïον (Diculescu, Elementele, 484), e improbabilă. Cf. lei. – Der. poleială, s. f. (aurire; lustru superficial; foiță de metal, strălucire); poleitor, s. m. (cel care poleiește); poleitură, s. f. (poleire; obiect poleit); polei, s. n. (strat subțire de gheață), cf. sl. polediti sę „a se acoperi cu polei” și polegniță. Vezi definitia »