ÎNVOÍ, învoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva. ♦ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui. ♦ A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc. – În + voie. Vezi definitia »

AIGOSPOTAMOI, fl. în Chersonesul Tracic (azi Kumali, Turcia). La vărsarea lui, în timpul Războiului Peloponesiac, flota spartană, comandată de Lysandros, a zdrobit flota ateniană (405 î. Hr.). Vezi definitia »

flențói, flențói, s.m. (reg.) om îmbrăcat în flențe (haine rupte, zdrențăroase). Vezi definitia »

șarampói (șarampói), s. m. – (Mold.) Stîlp, țăruș, bulumac. – Var. Banat șărămpău. Mag. sarmapó (Tiktin), cf. sb. šarampov „șanț”. Vezi definitia »

ZBÂRGÓI s. n. (Mold.; Despre vreme) Înrăutățire. (din zbâr; cf. zbârgi) Vezi definitia »