ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ. Vezi definitia »

GAMOFÓB, -Ă adj. stăpânit de gamofobie. (< fr. gamophobe) Vezi definitia »

CINEFÓB, -Ă s. m. f. cel care urăște filmele. (< fr. cinéphobe) Vezi definitia »

gârjób, -oábă, gârjóbi, -oábe, adj. (pop.) încovoiat, adus de spate. Vezi definitia »

REOFÓB, -Ă adj. (despre organisme) care evită apele repezi de munte. (< fr. rhéophobe) Vezi definitia »