SEMÍT, -Ă I. s. m. f. (pl.) popoare din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii care vorbesc limbi apropiate (arabii, evreii etc.); (sg.) persoană aparținând unuia din aceste popoare; II. adj. semitic. (< fr. sémite) Vezi definitia »

HIPOSULFÍT s. m. sare a acidului hiposulfuros. (< fr. hyposulfite) Vezi definitia »

BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit; fig. jigărit. – V. beli. Vezi definitia »

SULIMENÍT, -Ă, sulimeniți, -te, adj. (Înv.) Fardat. [Var.: sulemenít, -ă adj.] – V. sulimeni. Vezi definitia »

chit s. n. – Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vîscos. Germ. Kitt. Sec. XIX. – Der. chitui, vb. (a lipi cu chit). Vezi definitia »