EȘAPAMÉNT s.n. Dispozitiv pentru evacuarea gazelor arse într-un motor cu explozie. ◊ Țeavă de eșapament = țeavă prin care se evacuează gazele arse. [Pl. -te, -turi. / < fr. échappement]. Vezi definitia »

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis). Vezi definitia »

IMPLÁNT s. n. organ, țesut, aparat, medicament implantat. (< fr. implant) Vezi definitia »

STABILIMÉNT s. n. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși. (< it. stabilimentó) Vezi definitia »

ATENUÁNT, -Ă adj. Care atenuează, slăbește, micșorează; moderant. ◊ (Jur.) Circumstanțe atenuante = împrejurări care ușurează vinovăția unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans]. Vezi definitia »