TORÉNT, torente, s. n. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios pe povârnișurile munților sau ale dealurilor, având o mare forță de eroziune; puhoi, șuvoi. [Pl. și: torenți] – Din fr. torrent. Vezi definitia »

ATERISAMÉNT s.n. Depozit de aluviuni transportate de ape. [< fr. atterrissement]. Vezi definitia »

PREDOMINÁNT, -Ă adj. care predomină; predominator. (< fr. prédominant) Vezi definitia »

AMBETÁNT, -Ă, ambetanți, -te, adj. (Rar) Plicticos, plictisitor. – Din fr. embêtant. Vezi definitia »

NEURASTENIZÁNT, -Ă adj. (Rar) Care produce neurastenie. [< neurasteniza + -ant]. Vezi definitia »