TEURGÍE s.f. (Ant.) Operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea a stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare, efectuând astfel miracole; magie albă. [Pron. te-ur-, gen. -iei. / cf. fr. théurgie, lat. theurgia, gr. theourgia < theos – zeu, ergon – operă]. Vezi definitia »

TENOLOGÍE s. f. parte a anatomiei care tratează despre tendoane. (< fr. ténologie) Vezi definitia »

MANGANOMETRÍE s. f. (Chim.) Metodă de analiză volumetrică bazată pe acțiunea oxidantă a permanganatului de potasiu. – Din fr. manganométrie, germ. Manganometrie. Vezi definitia »

CRIOPEDOLOGÍE s.f. Cercetare a comportării solului la îngheț. [Gen. -iei. / < fr. cryopédologie]. Vezi definitia »

POLIGONOMETRÍE s. f. 1. capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. tehnică de ridicare topografică, prin rețele de poligoane închise; poligonație. (< fr. polygonométrie) Vezi definitia »