VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif. Vezi definitia »

abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif) Vezi definitia »

ACREDITÍV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditări. 2. Sumă de bani rezervată de un cumpărător din contul său la o unitate bancară ce servește un furnizor pentru ca acestuia să i se poată face plata în momentul în care dovedește expedierea (predarea) mărfurilor. ♦ Sumă de bani depusă de cineva la o unitate a Casei de economii și consemnațiuni pentru a-i sta la dispoziție (la cerere) la o altă unitate; documentul prin care se certifică o asemenea depunere. [< fr. accréditif]. Vezi definitia »

SOCIOCOGNITÍV, -Ă, sociocognitivi, -e, adj. Referitor la aspectul social al procesului cognitiv. [Pr.: -ci-o-] – Socio[logic] + cognitiv. Vezi definitia »

SUPRANORMATÍV, -Ă adj. Care este peste normă, în afara normei. [< supra- + normativ]. Vezi definitia »