căldúră (căldúri), s. f. – 1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însuflețire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, țîțe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Pușcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existență se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda. – Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însuflețit, în călduri). Vezi definitia »

TRIBROMÚRĂ s.f. Compus chimic a cărui moleculă conține trei atomi de brom. [< fr. tribromure]. Vezi definitia »

podóiniță, podóinițe, s.f. (reg.) oaie care dă lapte; mânzare. Vezi definitia »

SCALIÓLĂ s.f. Placă ușoară fabricată din ipsos cu zgură sau cu rumeguș, care se întrebuințează la construirea de pereți interiori ușori. [Pron. -li-o-. / < it. scagliola]. Vezi definitia »

CARAMÉLĂ s. f. bomboană din zahăr ars, cu diferite substanțe aromate. (< fr. caramel) Vezi definitia »