Definita cuvantului curmătură
curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secțiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deșelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile nașterii (facerii).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu curmătură
GIBERELÍNĂ s. f. fitohormon complementar al auxinei, care stimulează înflorirea și creșterea plantelor. (< fr. gibbérelline) Vezi definitia »
oglindăreásă, oglindărése, s.f. (reg.) femeia care duce miresei darurile de nuntă oferite de mire. Vezi definitia »
LÍSĂ s.f. 1. Bară orizontală așezată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. [< fr. lisse]. Vezi definitia »
METÓPĂ s.f. Spațiu liber, împodobit uneori cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. [Cf. fr. métope, lat. metopa < gr. meta – între, ope – deschidere]. Vezi definitia »
PEPINIÉRĂ s. f. 1. plantație de arbori destinați a fi transplantați. ♦ ~ piscicolă = amenajare piscicolă destinată producerii puietului de pește. 2. (fig.) totalitatea celor care pot deveni membri ai unei organizații, profesiuni etc.; instituție, organizație care îi pregătește. (< fr. pépinière) Vezi definitia »