CLÍTIC, clítice, s. n. (Lingv.) Cuvânt, adesea contras și lipsit de accent propriu, legat de altul anterior sau posterior și făcând corp cu el. (cf. engl. clitic < gr. klinein = a se sprijini) [MW] Vezi definitia »

ZETÉTIC¹, -Ă, zetétici, -e, adj. (Fil.) Referitor la metodele de cercetare pentru a descoperi rațiunea și natura lucrurilor. (din fr. zététique) [morf. DOOM] Vezi definitia »

MOZÁIC², -Ă, mozaici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. și f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque. Vezi definitia »

BÓRIC, -Ă adj. (despre acid, anhidridă) compus al borului¹. (< fr. borique) Vezi definitia »

ISCHIÁTIC, -Ă adj. Al ischionului. [Pron. -schi-a-. / < fr. ischiatique]. Vezi definitia »