CÚMULUS s.m. Formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată, izolate, al căror contur se modifică neîncetat, care, apărând vara la înălțimi de peste 1000 m, prevestesc timpul frumos. [Pl. -uși. / < fr., lat. cumulus]. Vezi definitia »

SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate]. Vezi definitia »

HÁBITUS s.n. Înfățișare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfățișarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect]. Vezi definitia »

PLÁTFUS subst. Malformație congenitală a piciorului la care talpa este prea puțin scobită; picior plat. – Din germ. Plattfuss. Vezi definitia »

ÚLCUS s.n. (Med.) Ulcer. ♦ Rană, umflătură. [< lat., fr. ulcus]. Vezi definitia »