PĂȘĂLUÍRE s. f. v. pășălui. [DAR] Vezi definitia »

SECĂTUÍRE, secătuiri, s. f. Acțiunea de a secătui și rezultatul ei. – V. secătui. Vezi definitia »

șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”. Vezi definitia »

târfoáre, târfóri, s.f. (reg.) 1. lucru stricat, ceva degradat. 2. diaree. Vezi definitia »

RĂNÍRE, răniri, s. f. Acțiunea de a (se) răni și rezultatul ei. – V. răni. Vezi definitia »