PIȘLEÁG, pișlege, s. n. (Pop.) Cui de lemn care unește obezile roților de la car. – Et. nec. Vezi definitia »

ARHIPELÁG s.n. (Geogr.) Grup de insule (situate într-o mare sau într-un ocean). [Pl. -guri. / < it. arcipelago, cf. gr. archipelagos]. Vezi definitia »

BALTÁG, baltage, s. n. 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă, întrebuințat ca armă. ♦ (Înv. și arh.) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă. 2. Măciucă; ghioagă. ♦ Fig. Lovitură de baltag. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Tc. balta. Vezi definitia »

FAG²(O)-, -FÁG, -FAGÍE elem. „mâncare, nutriție, ingestie”. (< fr. phag/o/-, -phage, -phagie, cf. gr. phagein, a mânca) Vezi definitia »

MICETOFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu ciuperci. [< fr. mycétophage, cf. gr. mykes – ciupercă, phagein – a mânca]. Vezi definitia »