PLANIMETRÍE s.f. 1. Operație de determinare și de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operații. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometria plană. [Gen. -iei. / < fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

malahíe (malahíi), s. f. – Onanism, masturbare. Ngr. μαλαϰία (Cihac, II, 672; Tiktin). Sec. XVII. – Der. malahist (var. înv. malahian), s. m. (onanist); malastrop, s. m. (Arg., onanist), formație glumeață, de la malahist și strop; mloc, s. n. (onanism), din rus. moloki (Dragoș, BF, IX,112). Vezi definitia »

FACTOLOGÍE s.f. (Lit.) Viciu de concepție a unei opere literare sau științifice, constând în aglomerarea de material faptic neesențial. [< factologic, cf. rus. faktografiia]. Vezi definitia »

PELVIMETRÍE s. f. (Med.) Metodă obstetricală de măsurare a pelvisului; pelvigrafie. – Din fr. pelvimétrie. Vezi definitia »

AEROSCOPÍE s. f. investigare a condițiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului. (< germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy) Vezi definitia »