Definita cuvantului planimetrie
PLANIMETRÍE s.f. 1. Operație de determinare și de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operații. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometria plană. [Gen. -iei. / < fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu planimetrie
FIZIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul funcțiilor organismului animal și vegetal. [Gen. -iei. / < fr. physiologie, cf. fr. physis – natură, logos – studiu]. Vezi definitia »
abațíe s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia) Vezi definitia »
PAPIROLOGÍE s. f. Ramură auxiliară a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din fr. papyrologie. Vezi definitia »
SUPERINFÉCȚIE s. f. infecție nouă, contractată de cineva deja infectat; suprainfecție. (după fr. surinfection) Vezi definitia »
HIGROLOGÍE s. f. disciplină care studiază umiditatea atmosferei. (< fr. hygrologie) Vezi definitia »