DIAFONÍE s. f. 1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale. 2. acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia. 3. muzică veche pe două voci. (< fr. diaphonie) Vezi definitia »

INTERDÍCȚIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ◊ tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. ◊ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio) Vezi definitia »

ANOFTALMÍE s. f. Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor ochi. ◊ Anoftalmie ciclopică = monstrozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate. – Din fr. anophtalmie. Vezi definitia »

HETEROTAXÍE s. f. 1. (bot.) poziție anormală a unui organ sau a unei părți dintru-un organism. 2. dereglare a unui organ anatomic. (< fr. hétérotaxie) Vezi definitia »

AEROFAGÍE s. f. Act reflex care face pe unii oameni să înghită, o dată cu alimentele, o cantitate de aer (ducând la tulburări organice). – Fr. aérophagie (< gr.). Vezi definitia »