TORPILÓR s.n. Navă (ușoară) de luptă, cu viteză mare, care atacă alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. // adj. Vedetă torpiloare = navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur]. Vezi definitia »

REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur) Vezi definitia »

FRUCTIDÓR s. m. a douăsprezecea lună a calendarului republican francez (1⁸ august – 1⁶ septembrie). (< fr. fructidor) Vezi definitia »

LANSATÓR s. n. instalație pentru lansare (2). (< lansa + -tor) Vezi definitia »

pricinitór, pricinitoáre, adj. (înv.) 1. pricinuitor, cel care cauzează. 2. (în forma: pricinător) care poate aduce neplăceri; compromițător. Vezi definitia »