Definita cuvantului rezonator
REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rezonator
BIOCÓR s. n. 1. delimitare a unei zone în care se întâlnesc aceleași condiții de viață. 2. grupare de plante și de animale în cadrul unui biotop. (< fr. biochor) Vezi definitia »
neprihănitór, -oáre, adj. (înv.) neprihănit. Vezi definitia »
STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] – Din it. stuccatore, fr. stucateur. Vezi definitia »
neaducătór, neaducătoáre, adj. (înv.; în expr.) neaducător aminte = care nu-și aduce aminte, care nu vrea să-și amintească. Vezi definitia »
SUFERITÓR, -OÁRE, suferitori, -oare, adj. (Rar) Care suferă o durere fizică sau morală; care exprimă suferință; suferind. – Suferi + suf. -tor. Vezi definitia »