tarác (-ci), s. m. – Prăjină, stîlp, pilon. – Var. mold. taraș, tăraș. Mr. tăracă. Tc. tarak „pieptene” (Tiktin; Lokotsch 2826), cf. ngr. ταράϰι „bridă”, bg. tarak „greblă”, rus. tarak „prăjină” (Vasmer, III, 77). Var. mold. se explică prin rut. taraš (Candrea), pol., ceh. taraš „terasare” (Cihac, II, 401; după Tiktin și Byck-Graur, BL, I, 24, de la pronunțarea mold. a pl. taraci). Otărac, s. m. (Olt., crevace, piesă încovoiată la scheletul luntrei) pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

SEMIOPÁC, -Ă adj. aproape opac: semitransparent. (< semi- + opac) Vezi definitia »

DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac. Vezi definitia »

DIONISIÁC, -Ă adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. ♦ serbări ĕ = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos) Vezi definitia »

dovleác (dovléci), s. m. – Bostan (Cucurbita pepo). Tc. devlek (Șeineanu, II, 161; Lokotsch 555), cf. mag. döblek, sb. dumlek. – Der. dovlecel, s. m. (bostănel, Cucurbita pepo). Vezi definitia »