páră s. f. – Flacără, flamă. – Mr. piră. Sl. para „fum, abur” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr., pol. para „abur”, cf. și opări. Schimbul semantic, destul de ciudat, nu a fost explicat; dar pare să fie sl., cf. pîrli. De asemeni, este posibilă o încrucișare cu păli „a arde”, cf. ceh. pala „flacără”. Vezi definitia »

DERIVÁTĂ s.f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea variabilei când aceasta tinde către zero. [Cf. fr. dérivée]. Vezi definitia »

TETRAGRÁMĂ s. f. 1. nume din patru litere. ◊ grup de patru litere. 2. portativ de patru linii, în sec. XI. (< it. tetragramma) Vezi definitia »

CAVILIÉRĂ s.f. Rastel pentru cavile la piciorul catargului. [Pron. -li-e-. / < it. cavigliera]. Vezi definitia »

SACÁDĂ, sacade, s. f. (Livr.) Mișcare sacadată; sunet sacadat. – Din fr. saccade. Vezi definitia »