manșétă (manșéte), s. f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s. n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s. f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget. Vezi definitia »

SALIPIRÍNĂ s. f. salicilat de antipirină, folosit ca analgezic și antireumatic. (< fr. salipyrine, germ. Salipyrin) Vezi definitia »

CHIMIOREZISTÉNȚĂ, chimiorezistențe, s. f. (Biol.) Rezistență a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la substanțe chimioterapice; chemorezistență. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiorésistance. Vezi definitia »

ROZEÓLĂ s. f. erupție cutanată în formă de pete mici, în diferite boli infecțioase sau în intoxicații. (< fr. roséole) Vezi definitia »

PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă. Vezi definitia »