LAPISLAZÚLI s.n. Silicat de sodiu, de calciu și de aluminiu natural de culoare albastră, folosit în bijuterie și la confecționarea obiectelor de artă; lapis, lazurit. [< fr. lapis-lazuli]. Vezi definitia »

andălí, andălésc, vb. I (reg.) a pleca; a umbla fără rost, a vagabonda Vezi definitia »

țingălí, țingălésc, vb. IV (reg.) a suna, a bate (un clopot, clopoțel, un metal lovit). Vezi definitia »

fârfălí, fârfălésc, vb. IV refl. (reg.) a se făli. Vezi definitia »

morfolí (morfolésc, morfolít), vb. – 1. A bălmăji, a bîigui, a mesteca greu. – 2. A se mînji, a se murdări. – Var. morcioli, morceli (Trans., Banat, Olt., a clefăi, a se îngloda). Creație expresivă, cf. molfăi, mozoli. – Der. morfoleală, s. f. (acțiunea de a morfoli; lucru de mîntuială); morfolit, s. n. (molfăială); mormînji, vb. (Mold., a lucra de mîntuială), prin încrucișare cu mînji; mormînjeală, s. f. (Mold., lucru de mîntuială, neterminat). Rut. morféliti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 835, îl indica drept sursă a rom., trebuie să provină de la el. – Cf. morînci. Vezi definitia »