SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit² (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĩnĩkŭ. Vezi definitia »

tivíc, tivíce, s.n. (reg.) 1. laț de prins păsări de baltă. 2. tărbacă pentru câini. Vezi definitia »

HEBEFRÉNIC, -Ă, hebefrenici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de hebefrenie. – Din fr. hébéphrénique. Vezi definitia »

AMICROSCÓPIC, -Ă adj. care nu poate fi văzut nici cu microscopul. (< germ. amikroskopisch) Vezi definitia »

PISOLÍTIC, -Ă adj. (despre roci) format din pisolite. (< fr. pisolithique) Vezi definitia »