Definita cuvantului silnic
SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit2 (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit2 (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĩnĩkŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu silnic
mâzdelníc, mâzdelníci, s.m. (înv.) om care mituiește, dătător de mită. Vezi definitia »
ȘEIC s.n. Dans modern cu scuturături; melodia acestui dans. [Pron. șeic. / < engl. shake]. Vezi definitia »
naceálnic (naceálnici), s. m. – Conducător, comandant. – Var. nacelnic. Sl. mačĕlĭnikŭ (Cihac, II, 200; Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -e, adj. Care are caracterul unei aserțiuni, care exprimă o situație de fapt. Judecată asertorică. – Fr. assertorique. Vezi definitia »
PRÚSIC adj.m. Acid prusic = acid cianhidric. [< fr. prussique]. Vezi definitia »