Definita cuvantului ferecătură
ferecătúră, ferecătúri, s.f. (pop., înv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanțurile și obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. îmbrăcăminte de aur și argint sau de pietre prețioase a unui obiect (de obicei cărți bisericești).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ferecătură
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec. Vezi definitia »
ELECTRODIALÍZĂ s. f. dializă care poate fi accelerată prin acțiunea simultană a curentului electric cu o soluție coloidală. (< fr. électrodialyse) Vezi definitia »
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. -oacă. Vezi definitia »
bráică (bráici), s. f. – Cățea cu blana mare. Germ. Bracke (Borcea 179), poate prin intemediul fr. braque. După Bogrea, Dacor., II, 413 (și Ruffini 114), din sl. brajo „frate”. Vezi definitia »
RADÍCULĂ s. f. parte a embrionului care formează, după germinație, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula) Vezi definitia »