EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ◊ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. Vezi definitia »

BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; curtean. – Tc. binișli. Vezi definitia »

PARDESÍU s. n. haină lungă, mai subțire decât paltonul. (< fr. pardessus) Vezi definitia »

CALEMCHERÍU s. n. (Înv.) Stofă fină din care se făceau anterie și turbane. – Din tc. kalemkârî. Vezi definitia »

SILÉNȚIU s. n. (Latinism; azi glumeț) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] – Din lat. silentium. Vezi definitia »