EVANESCÉNT, -Ă, evanescenți, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent. Vezi definitia »

ELUÁNT, eluanți, s. m. Solvent care servește la eluare; developant. [Pr.: e-lu-ant] – Din fr. éluant. Vezi definitia »

MITOLOGIZÁNT, -Ă, mitologizanți, -te, adj. Care mitologizează. – De la mitologiza. Vezi definitia »

IMPROBÁNT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr. improbant]. Vezi definitia »

CONVÉNT s.n. 1. Întrunire a membrilor cu drept de vot ai unei mănăstiri sau ai unui ordin călugăresc. ♦ For suprem în biserica protestantă, compus din clerici și laici. 2. Adunare generală a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent]. Vezi definitia »