MIGRAȚIÚNE s.f. 1. Migrare; deplasare în masă a unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul. 2. Deplasare în masă a unor animale dintr-o regiune într-alta în vederea reproducerii, a căutării de hrană etc. ◊ Migrațiunea țițeiului = trecerea țițeiului (și a gazelor care-l însoțesc) din roca în care s-a format în altă rocă; migrațiunea capitalului = deplasarea capitalului dintr-o țară în alta sau dintr-o ramură de producție în alta. [Pron. -ți-u-, var. migrație s.f. / cf. lat. migratio, fr. migration]. Vezi definitia »

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune). Vezi definitia »

INGRATITÚDINE, ingratitudini, s. f. Însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință. – Din fr. ingratitude, lat. ingratitudo, -inis. Vezi definitia »

FIDEIUSIÚNE s.f. (Jur.) Garanție depusă de cineva pentru datoria altuia. [Pron. -de-iu-. / cf. lat. fideiussio, fr. fidéjussion]. Vezi definitia »

EXAGERAȚIÚNE s.f. v. exagerație. Vezi definitia »