DIAFRÁGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma. Vezi definitia »

LÂNCEZEÁLĂ s. f. Stare de moleșeală trupească și sufletească; toropeală, lâncezire. ♦ Fig. Lipsă de activitate; stagnare. – Lâncezi + suf. -eală. Vezi definitia »

TUMORIGENÉZĂ s. f. proces de apariție și dezvoltare a tumorilor; etiologie a tumorilor. (< fr. tumorigenèse) Vezi definitia »

HISPANÍSTICĂ s.f. Studiul limbilor (spaniolă, portugheză, catalană) și al culturii hispanice. ♦ Studiul limbii și al literaturii spaniole. [Cf. germ. Hispanistik, it. ispanistica]. Vezi definitia »

BRONZÁTĂ (‹ bronza) s. f. (ZOOT.) Rasă de curci cu dezvoltare corporală mare (8-10 kg curcile și 15-20 kg curcanii) și producție bună de ouă (60-80 pe an). Vezi definitia »