selamét (-turi), s. n. – 1. Salvare. – 2. Ruină, faliment. – Var. selimet, selemet, silimet. Mr. sălimete. Tc. (arab.) selamet „sănătate” (Roesler 602; Șeineanu, II, 319), cf. ngr. σελαμέτι, sb., alb. selamet, sp. zelama. – Der. selamlîc, s. n. (plecăciune, lingușeală; salon în casele turcești unde se primesc ospeții; alaiul sultanului cînd merge la moschee), din tc. selamlik (este dubletul lui salamalec, s. n. „plecăciune”, din tc. selamalekim și în parte al fr. salamalec); selam-aga sau selam-ceauș, s. m. (slujbaș al Porții, care primea ambasadorii), din tc. selam agasi sau selam çaus. Vezi definitia »

păcurét adj. (înv.) care se ocupă cu exploatarea și cu vânzarea păcurii. Vezi definitia »

FOTOTAPÉT s. n. tapet pe care este imprimată o imagine fotografică. (< foto¹- + tapet) Vezi definitia »

macarét s.n. (reg.) sfredel de miner pentru a găuri stânca unde se introduce dinamita. Vezi definitia »

GRUPÉT, grupete, s. n. Grup format din mai multe note muzicale scurte care se execută într-o singură măsură (împreună cu nota principală). – Din it. gruppetto. Vezi definitia »