CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreț. Vezi definitia »

nesóț adj. invar. (înv.) care este fără pereche; desperecheat. Vezi definitia »

ALBINÉȚ¹ s. m. (Pop.) Numele unui varietăți de grâu din Banat. – Din alb² + suf. -in-eț. Vezi definitia »

corcoréț, corcoréți, s.m. (reg.) măr pădureț. Vezi definitia »

porșorúț, porșorúțe, s.n. (reg.) grămăjoară de fân, paie sau trifoi; porșoraș, porcușor. Vezi definitia »