BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un ac magnetic care se poate roti în plan orizontal în jurul unui ax vertical montat în centrul unui cerc gradat, astfel încât se îndreaptă totdeauna în direcția nord-sud, și care servește la determinarea direcției nord. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Fr. boussole (< it.). Vezi definitia »

INADERÉNȚĂ, inaderențe, s. f. (Livr.) Imposibilitate de a adera; neaderență. – Inader[ent] + suf. -ență. Vezi definitia »

1.Caracteristică a ceea ce este incongru, deplast. 2.Acțiune, cuvinte incongrue lipsite de bună-cuviință Incongru+ suf. -itate Din fr.incongruité, lat. incongruitas, -atis Vezi definitia »

HEMOLÍMFĂ s. f. lichid din aparatul circulator al multor nevertebrate, corespunzător sângelui. (< fr. hémolymphe) Vezi definitia »

ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. – Cf. alb. shkardhë. Vezi definitia »