DIAFÍZĂ s. f. partea mediană a unui os lung. (< fr. diaphyse) Vezi definitia »

CADRANÚRĂ s.f. Defect al lemnului constând în crăpături pe direcția razelor medulare. [< fr. cadranure]. Vezi definitia »

MIÉRLĂ, mierle, s. f. Pasăre cântătoare de pădure, cu cioc galben și cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierlă sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului (Turdus torquatus). Mierlă de pârâu = pescărel. – Lat. mer(u)la. Vezi definitia »

gáră (-re), s. f. (Banat) Cenușă de paie. Sb. gara (Bogrea, Dacor., IV, 816). – Aceleiași familii îi aparține gărînă, s. f. (Banat, Olt., hoceag), care a însemnat probabil la origine „loc de ars în pădure”, cf. sl. garanŭ „ars”; și gariște, s. f. (Banat, cîmpie), cf. sb. gàrište „loc ars”. Vezi definitia »

BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă. Vezi definitia »